Din lumea celor care nu cuvanta

Şi păsările se­-nţeleg între ele. Dumneavoastră poate nu mă veţi crede. Atâta pagubă! Dar eu ştiu multe asupra lucrului ăstuia de la gaiţa mea, de la gaiţa mea care, fiindcă am învăţat­-o să vorbească omeneşte, mi­-a descoperit câteva taine ale graiului păseresc. Dumneata, spre pildă, auzi ciripind o rândunică, crezi că i-­a venit, aşa, un gust să facă gălăgie, în vreme ce dânsa dă poveţe puişorilor ei: „Nu ieşiţi la marginea cuibului!“ „Nu strigaţi când nu sunt eu cu voi!“ „Tst! pisica!“ O vrabie ciripeşte pe gard. Dumitale puţin îţi pasă. Şi ei, biata! i-­a sărit inima din loc: „Uliul!“ În nopţile cu lună asculţi privighetoarea, – te încântă; ajungi să crezi că pentru tine îşi varsă în gâlgâiri ploaia de mărgăritare. Nici nu bănuieşti că-­şi plânge numai dragostea ei.
Aşa, mulţumită gaiţei mele, am ascultat, dăunăzi, o convorbire între un măcăleandru şi-­un scatiu. Să v-­o spun.
„Cioc! cioc! cioc!“ se aude de departe. Măcăleandrul zice:
— E ciocănătoarea! 
— Ciocănătoarea, răspunse scatiul, ce­-o fi ciocănind mereu?
— Caută veveriţa, îl desluşeşte măcăleandrul.
— Veveriţa? De ce? 
— Urâţi îmi sunteţi voi, scatiii, că nu ştiţi nimic. Nu-­i cunoşti povestea?...
 
Din cuprins:
Gândăcelul / Cântăreţul / În curtea mea / Cioc! Cioc! Cioc!
Mărinimie / Fricosul / Musafirul / Căprioara / Voinicul
Frunza / O rază / Calul